Copyrights 101

Ce este un drept de autor?

Un drept de autor oferă proprietarului dreptul exclusiv asupra unei anumite opere pentru o perioadă limitată de timp. Pentru ca o lucrare să fie "protejabilă prin drepturi de autor", aceasta trebuie să fie originală și fixată într-o formă tangibilă, cum ar fi o înregistrare sonoră înregistrată (fixată) pe un CD sau o lucrare literară tipărită (fixată) pe hârtie. Există numeroase lucrări care pot fi protejate prin drepturi de autor; printre acestea se numără opere literare originale, opere dramatice, coregrafii, opere muzicale, opere audiovizuale și alte opere artistice grafice. Printre acestea se numără poezia, romanele, filmele, cântecele, programele de calculator, coregrafia de dans, operele de artă plastică, benzile desenate, lucrările de sculptură și lucrările de arhitectură. Acest lucru înseamnă că logo-ul unei trupe, coperta unui album, fotografi și videoclipuri muzicale ar putea fi protejate.

Legea drepturilor de autor nu protejează fapte, idei, sisteme sau metode de operare. De asemenea, dreptul de autor nu protejează titlurile de cântece, numele formațiilor sau sloganurile. Acest lucru înseamnă că un artist nu poate deține drepturi de autor asupra numelui trupei sale sau asupra titlurilor cântecelor sale. În schimb, o persoană poate solicita protecția mărcii comerciale pentru un anumit nume de artist, de trupă sau de cântec. Aspectele de bază ale protecției mărcilor comerciale vor fi abordate într-un articol separat.

Ce sunt drepturile de autor în domeniul muzicii?

Muzica este unică prin faptul că fiecare piesă are două drepturi de autor. Unul dintre acestea este un drept de autor asupra melodiei, adică asupra compoziției muzicale, care constă în versuri și în muzica de bază (ritm, instrumentală). Celălalt este un drept de autor asupra înregistrării sonore sau "înregistrarea master" în sine. De exemplu, "Toate de-a lungul Turnului de veghe" a fost scrisă și compusă inițial de Bob Dylan. Ulterior, a fost interpretată și "coverizată" de mai mulți artiști, printre care Jimi Hendrix. În această situație, drepturile de autor asupra compoziției muzicale de bază (versurile și aranjamentul muzical) sunt deținute de Bob Dylan (sau de compania sa de editare); în timp ce drepturile de autor asupra unei anumite înregistrări sonore, cum ar fi versiunea Jimi Hendrix a acestei piese, sunt deținute de Jimi Hendrix (sau de casa sa de discuri).

Ce face un drept de autor?

Un titular de drepturi de autor beneficiază de cinci drepturi exclusive asupra operei sale create. Titularul, precum și terții autorizați, au dreptul de a: (1) să reproducă opera (de exemplu, reproducerea mecanică a muzicii pentru CD-uri, descărcări și viniluri); (2) să distribuie opera (de exemplu, să difuzeze în flux sau să pună muzica la dispoziția publicului în orice alt mod); (3) să pregătească lucrări derivate; (4) să interpreteze public opera (de exemplu, în cadrul unui concert sau la radio); și (5) să afișeze public opera. Acest lucru înseamnă că proprietarul are dreptul unic și exclusiv de a distribui în mod public copii ale operei prin vânzare, închiriere sau leasing și de a interpreta sau afișa public opera, cum ar fi vânzarea de copii ale unui roman sau redarea în public a unei înregistrări muzicale într-un restaurant.

De exemplu, dreptul exclusiv de reproducere a unei opere împiedică un fan care a cumpărat un CD al unui artist să creeze și să distribuie copii ale acestuia altora. În plus, dreptul de a autoriza sau de a pregăti lucrări derivate oferă unui titular de drepturi de autor dreptul de a produce sau de a permite unei alte părți să creeze un remix (o lucrare derivată) a unui cântec original protejat, deoarece remixul ar fi considerat un nou aranjament al lucrării originale.

În plus, pentru a realiza înregistrări, descărcări, casete și CD-uri, o parte are nevoie de o licență mecanică de la partea care deține drepturile de autor asupra compoziției muzicale de bază. Până la prima lansare publică inițială a unei compoziții muzicale, compozitorul și editorul dețin controlul complet asupra eliberării licențelor. Cu toate acestea, după această primă lansare, oricine altcineva poate crea propria versiune a melodiei (o piesă "cover") plătind taxele legale și obținând o licență mecanică obligatorie.

O "licență obligatorie" este o licență care nu poate fi refuzată de către compozitor (sau editor), adică nu este nevoie de permisiunea compozitorului pentru a înregistra cântecul său. În Statele Unite, The Harry Fox Agency este cea mai importantă agenție de drepturi mecanice. Aceasta administrează și eliberează licențe obligatorii și colectează și distribuie taxele de licență pentru drepturi de autor mecanice către părțile corespunzătoare.

Aveți nevoie de o notificare privind drepturile de autor?

Multe CD-uri, DVD-uri, reviste, pagini web sau alte lucrări grafice conțin o notă de copyright care conține simbolul ©, împreună cu un nume și anul (de exemplu, © 2018, Justin M. Jacobson). Numele se referă la proprietarul drepturilor de autor, iar anul se referă la anul în care a fost creată lucrarea. În trecut, o operă protejată trebuia să fie distribuită publicului cu o notificare de copyright înainte ca un autor să poată solicita protecția drepturilor de autor. Cu toate acestea, nu mai este cazul, deoarece un creator primește protecție imediat ce opera este "fixată" (scrisă sau înregistrată într-o formă sau alta).

Cine deține un drept de autor și pentru cât timp?

Dreptul de proprietate asupra unui drept de autor aparține "autorului" operei, care este, de obicei, creatorul original. Pentru toate operele create la 1 ianuarie 1978 sau după această dată, protecția drepturilor de autor este valabilă pe toată durata vieții autorului, plus șaptezeci de ani după moartea acestuia. Acest lucru permite moștenitorilor proprietarului să monetizeze operele, în plus față de proprietarul original.

O operă creată de două sau mai multe persoane fizice, în cazul în care acestea intenționează să fuzioneze sau să își îmbine în alt mod operele în momentul creării operei, este considerată operă comună. Acest lucru înseamnă că creația comună trebuie să fie pregătită "cu intenția" ca contribuțiile diferiților creatori să fie îmbinate "în părți inseparabile sau interdependente ale unui întreg unitar", fiecare autor contribuind cu materiale care "ar fi putut fi protejate de drepturi de autor în mod independent".

Cu toate acestea, contribuțiile fiecărui autor la opera finală nu trebuie să fie egale și nu este necesar ca autorii să se afle în aceeași zonă fizică sau să creeze opera în același timp [17 U.S.C. §§ 101, 201(a)]. Durata unui drept de autor pentru o "operă comună" este de 70 de ani de la moartea ultimului autor supraviețuitor.

Un alt concept legat de drepturile de autor este doctrina "muncii la comandă". Aceasta înseamnă că o persoană este însărcinată de o terță parte, o persoană fizică sau juridică, să creeze o anumită lucrare pentru aceasta. Acest terț este apoi proprietarul operei create de o altă persoană [17 U.S.C. § 201(b)].

Pentru ca o lucrare să fie considerată o "lucrare pentru angajare", lucrarea protejată prin drepturi de autor trebuie să fie pregătită de un angajat în cadrul activității sale pentru angajatorul său (17 U.S.C. § 101). Deși acest lucru poate părea simplu, o analiză pentru a determina cine este considerat "angajat" și dacă o lucrare a fost creată "în cadrul domeniului de activitate" al angajatului, este determinată de la caz la caz.

În plus, o lucrare poate fi considerată "lucrare de închiriat" dacă "este comandată sau comandată în mod special pentru a fi utilizată ca o contribuție la o operă colectivă, ca parte a unui film sau a unei alte opere audiovizuale, ca traducere, ca lucrare suplimentară, ca compilație, ca text de instruire, ca test, ca material de răspuns pentru un test sau ca atlas", atâta timp cât "părțile convin în scris că lucrarea este o lucrare de închiriat" (17 U.S.C. § 101). Pentru operele realizate în schimbul unui contract de închiriere și pentru operele anonime și pseudonime, durata dreptului de autor este de 95 de ani de la prima publicare a operei sau de 120 de ani de la creație, oricare dintre acestea este mai scurtă.

Cum pot să fac drepturi de autor pentru un cântec?

Deși Convenția de la Berna, la care Statele Unite sunt semnatare, creează un "drept de autor universal" sau un drept de autor în momentul creării și publicării unei opere, opera nu este "înregistrată" până când nu a fost înregistrată la Biroul de Drepturi de Autor din SUA. Acest lucru înseamnă că toate beneficiile dreptului de autor nu sunt disponibile în America până când dreptul de autor nu a fost înregistrat.

Înregistrarea unui drept de autor este la fel de simplă ca și pregătirea și depunerea unei cereri la Biroul de Drepturi de Autor al Statelor Unite, însoțită de taxa de depunere corespunzătoare și de copii ale materialului protejat. Odată ce lucrarea este înregistrată și certificatul este emis, beneficiile înregistrării încep imediat și sunt retroactive de la data depunerii inițiale.

Înregistrarea oficială a materialelor creative la Biroul de drepturi de autor al SUA în termen de trei luni de la publicarea publică oferă beneficii suplimentare și valoroase pentru proprietarul operei. Unele dintre aceste beneficii includ faptul că lucrarea devine acum o chestiune de evidență publică și este disponibilă pentru căutare în cadrul U.S. Copyright Office și al Library of Congress. O lucrare trebuie, de asemenea, să fie înregistrată pentru a putea intenta un proces de încălcare a drepturilor de autor [17 U.S.C. § 411(a)].

Ce este încălcarea drepturilor de autor?

În cazul în care un titular de drepturi de autor consideră că una dintre operele sale protejate a fost încălcată de o altă persoană, aceasta din urmă ar putea fi răspunzătoare pentru încălcarea drepturilor de autor. Încălcarea drepturilor de autor este demonstrată prin faptul că proprietarul dovedește că deține un drept de autor valabil asupra operei presupus a fi încălcate și că partea care a încălcat drepturile de autor a copiat elementele originale și esențiale ale operei.

Proprietatea operei este în general demonstrată prin prezentarea unui certificat de drepturi de autor eliberat în mod valabil de către U.S. Copyright Office sau a altor documente care să dovedească faptul că partea în cauză este proprietara operei în cauză. "Copierea" unei opere este susținută, de obicei, fie prin dovezi directe, fie prin dovezi indirecte. Deoarece dovezile directe care să demonstreze dovada copierii sunt rare, un titular de drepturi de autor trebuie să se bazeze în schimb pe dovezi indirecte pentru a dovedi că partea care încalcă drepturile de autor a avut acces la lucrarea presupusă a fi încălcată și că există "similitudini doveditoare" între lucrarea originală și lucrarea presupusă a fi încălcată. O discuție mai amplă privind încălcarea drepturilor de autor nu intră în sfera de aplicare a acestui text.

În cazul în care se constată că munca unui titular de drepturi de autor a fost încălcată, partea prejudiciată are la dispoziție o serie de căi de atac. Aceasta poate obține o măsură asiguratorie pentru a preveni continuarea încălcării de către partea în cauză, confiscarea și sechestrarea obiectelor care încalcă drepturile de autor, precum și recuperarea oricăror daune reale și a profiturilor pierdute suferite de partea care nu încalcă drepturile de autor (17 U.S.C. §§ 501, 503). De asemenea, în cazul în care proprietarul a depus cererea de înregistrare înainte de încălcare sau în termen de trei luni de la data publicării originale a operei, autorul poate avea dreptul de a recupera daunele reale suferite, daunele legale, precum și onorariile avocaților. Aceste onorarii de avocat pot depăși chiar și daunele reale suportate de proprietarul dreptului de autor.